Ursu lu' CICAN: am blăniță bă copii

Am blăniță, bă copii!

 Hai noroc, bă copii!

Ce mai faceți voi, bă?

Uite, am zis să mai scriu ceva și azi, ca și ieri, că poate scriu și mâine.

Ce voiam eu să vă spun?

Eu voiam să vă aduc la cunoștință că eu am blăniță, iar voi n-aveți. Da?

Eu, Ursu lu' CICAN, am blăniță, domne, și o scarpin de câte ori vreau eu, cum vreau eu, când vreau eu.

Ce înseamnă asta pentru tine, ca om?

Înseamnă că ție îți trebuie haine. Eu n-am nevoie, bă, de haine. Eu am blana mea.

Iarna e bună, că ține de cald. Vara nu prea e bună, că te încălzești, fiindcă am părul ăla gros de urs. Știi părul de urs?

Uite că acum, în timp ce scriu eu, dacă te uiți la videoclipul ăla al meu, care e aici, pe blog, dacă dai mai jos în pagină, vezi videoclipul cu mine.

Eu, în momentul ăsta, sunt pe Transfăgărășan.

Ce fac eu pe Transfăgărășan?

În momentul de față, după cum se vede în video, eu mă scarpin.

Unde mă scarpin?

Mă scarpin pe spinare, bă.

De ce mă scarpin?

De parapetul de lângă drum.

De ce-oi fi eu pe drum și mă scarpin de parapet și nu stau eu în pădure să mă scarpin de copac, cum fac eu de obicei?

Băi, e o întrebare bună.

Te las pe tine să ghicești.

Treaba e alta. Treaba e următoarea.

Eu n-ar trebui să fiu pe drum și să mă scarpin în văzul tău, ca să mă filmezi.

Prefer să mă scarpin de copac.

Parapetul ăla de lângă drum, pe Transfăgărășan, în sus spre Barajul Vidraru, nu e de scărpinat pentru blana mea de urs, bă.

Ăla e pentru voi, mașiniștilor.

Să nu dați cu mașina în parapet sau să nu vă dați de-a rostogolul pe la vale.

Dar eu, dacă mă scarpin, mă scarpin pentru că mă mănâncă.

Tu, că mă filmezi și mă vezi că mă scarpin, asta e altceva.

Treaba mai serioasă e următoarea, bă.

Tu, mașinistule, cel care m-ai filmat, să știi că mie îmi era și foame.

Eu oi fi părut fericit.

M-ai văzut că mă scarpin și ai început să râzi, probabil.

Și ai pus repede filmarea pe Facebook, pe TikTok, pe Instagram și pe toate cele.

Dar blana mea de urs e blana mea de urs.

Pielea ta de om e pielea ta de om.

Care-o fi mai al dracului dintre noi rămâne de văzut.

Dar noi tot le spunem ăstora de la guvern și prin scrierea asta de urs către om:

Dați-ne, domne, niște mâncare în pădure, undeva!

Puneți, domne, niște pădurari de la Ocolul Silvic să ne dea mâncare mai încolo de șosea, să mâncăm și noi și să stăm în pădure ca niște urși normali la cap.

Să nu mai stăm, domne, în văzul turiștilor și al turismului României, pe marginea drumului, domnule.

Că nu e bine nici pentru noi, urșii, și nici pentru voi, oamenii.

Noi asta am vrut să vă spunem.

Hai că nu scriu mult și nu vă țin mult.

Sper că ați citit. Și dacă ați citit, ați văzut. Iar dacă ați văzut, faceți, domne, ceva.

Dați-ne, domne, mâncare!

Nu ne mai lăsați, domne, flămânzi pe drum, domne.

Atât am avut să vă spunem.

Domne,

Hai, numai bine!